Poate cel rău să ne stăpânească sufletele prin codurile de bare?

Există, cu siguranţă, forţe antihristice ce ar dori desacralizarea Bisericii şi transformarea acesteia într-un fel de partid politic care să-şi consume energiile în lupte sterile cu un fals antihrist, la ale cărui iluzii ar trebui să se raporteze. Întotdeauna şi la orice oră s-ar primi comandă. Pentru ele ar fi mult mai uşor aşa.

Lupta pe orizontală este foarte simplu de câştigat de către acestea, când se face din Antihrist centrul vieţii noastre şi nu există o raportare la Hristos, cu care ar trebui să avem o relaţie vie. […]

„Dacă bobul de grâu nu moare…“

Mor în fiecare zi!, spune Sfântul Apostol Pavel în I Cor. 15, 3. „Vremea morţii e în fiecare clipă”, afirma şi un scriitor englez din secolul trecut, T. S. Eliot. Tot ceea ce trăieşte este o formă de moarte: tot timpul murim. Dar, în această experienţă cotidiană a morţii, fiecare moarte este urmată de o nouă naştere: orice moarte este, în acelaşi timp, o formă de viaţă. Viaţa şi moartea nu sunt contrarii, nu se exclud, ci se întrepătrund. Orice existenţă umană pe acest pământ este o îmbinare de moarte şi de înviere.

Cuvântul stareţului Sofronie Saharov „e imposibil să trăieşti ca şi creştin, poţi doar muri creştineşte” este o provocare în lumea de azi, şi el a suscitat nu puţine reacţii atât din partea creştinilor, cât şi din partea celor lipsiţi de Botezul în numele Sfintei Treimi.

Mulţi dintre ultimii menţionaţi pot găsi în această frază o confirmare, o justificare a alegerii lor de a părăsi Biserica; […]

Sfântul Teodor Studitul despre datoria mirenilor de a mărturisi credința

“Atunci cînd Credinta e primejduitã, porunca Domnului este de a nu pãstra tãcere. Dacã e vorba de Credintã, nimeni nu are dreptul sã zicã: “Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cîrmuitor? Nici acesta nu doreste sã aibã vreun amestec. Sau un sãrac care de-abia îsi cîstigã existenta? … Nu am nici cãdere, nici vreun interes în chestiunea asta. Dacã voi veti tãcea si veti rãmîne nepãsãtori, atunci pietrele vor striga, iar tu rãmîi tãcut si dezinteresat?”
“Sinodul nu este aceasta: sa se întruneascã simplu ierarhi si preoti, chiar dacã ar fi multi; ci sã se întruneascã în numele Domnului, spre pace si spre pãzirea canoanelor… si nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stãpînirea de a încãlca canoanele, fãrã numai sã le aplice si sã se alãture celor predanisite, si sã urmeze pe Sfintii Pãrinti cei dinaintea noastrã… Sf. Ioan Gurã de Aur a spus deschis cã dusmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci si cei aflati în comuniune cu ei.” […]

Rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să vă vindecaţi

Imediat după ce Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului şi i-a suflat suflare de viaţă, sufletul şi trupul său posedau o sănătate deplină, pentru că erau pătrunse de energiile divine. “Erau feriţi de boală (…) datorită darurilor primite la creaţie”, remarcă Sf. Vasile. Sfântul Maxim Mărturisitorul notează la modul general: “O viaţă bine ordonată este cauza sănătăţii”, în schimb dezordinele spirituale Read more about Rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să vă vindecaţi[…]

Fericirile Cuviosului Paisie Aghioritul

1) Fericiţi sunt cei care au iubit pe Hristos mai mult decât toate ale lumii si traiesc departe de lume si aproape de Dumnezeu împartasindu-se de bucurii paradisiace înca de pe pamânt.
2) Fericiţi sunt cei care au izbutit sa traiasca ascunsi si dobândind virtuti mari, n-au dobândit nici macar o faima mica.
3) Fericiţi sunt cei care au izbutit sa faca pe nebunii pentru Hristos pazindu-si în felul acesta bogatia lor duhovniceasca.
4) Fericiţi sunt cei care nu propovaduiesc Evanghelia prin cuvinte, ci o traiesc si o propovaduiesc prin tacerea lor, prin harul lui Dumnezeu, care îi tradeaza.
5) Fericiţi sunt cei care se bucura când sunt clevetiti pe nedrept, iar nu atunci când sunt laudati pe drept pentru viata lor virtuoasa. Acesta este semnul sfinteniei si nu nevointa seaca a faptelor trupesti si numarul mare al nevointelor, care, atunci când nu se fac cu smerenie si cu scopul de a omorî pe omul cel vechi, creeaza numai simtaminte false. […]

Părintele Arsenie Papacioc – Suprema catedră de teologie: Suferinţa

“Nimic nu m-a ajutat mai mult in viata ca suferinta. Singura suferinta este suprema catedra de teologie. Sunt sigur ca ingerii erau gelosi pe noi pentru ca ei nu au aceasta suferinta dincolo de firea noastra. Da, pentru ca nu stiai daca traiesti pana maine. Aceasta stare de tensiune extraordinara iti dadea ocazia sa te cunosti cu adevarat pe tine insuti. Nu este vorba de o suferinta. Tendinta lor era exterminarea prin infometare. Zarca e o “inchisoare in inchisoare”, facuta de unguri pentru romani, ca sa-i omoare, unde fara discutie se aplica regimul de exterminare specific fiecarui ins sau fiecarui grup de insi. Ultimii ani-un an, doi- numai in Zarca m-au tinut. I-am infruntat la o intalnire pe care ne-au organizat-o ei acolo cu detinutii vanduti, ceea ce era pedepsit cu moartea. Dar nu a vrut Dumnezeu. M-au bagat la racitor.In trei zile mureai-s-a constatat. La camere frigorifice, unde erau minus cateva grade, stiti. Era beton peste tot, fara pat, fara scaun, dezbracat. Era regim de exterminare. Puteau sa te impuste, dar preferau sa te lase sa mori incet, fara sa lase urme. E groaznic, dar am supravietuit!Nu stiu daca ma intelegeti… […]

La cine să alergăm noi, atunci când ne aflăm în felurite primejdii ale vieţii: în cele cu veste şi în cele fără de veste?

Pentru cazuri când cineva rătăceşte drumul sau când năvălesc preste ei (el, ea) tâlharii „de drumul mare” – iarăşi la Sfântul Ierarh Nicolae (6 decembrie), făcătorul de minuni, grabnic ajutătorul şi „tuturor celor din primejdii iute scăpare” (Acat. Sfântului Nicolae). Iar pentru adeverire arătăm aici şi o minune a Sfântului Nicoale, ce s-au făcut în chiar zilele noastre. O tânără familie de Moldoveni, un bărbat cu femeia sa, care îl aveau pre Sfânt ca ocrotitor al familiei lor şi lucrau împreună în Italia, au dorit să ajungă la Bari şi să se închine la Moaştele Sfântului Nicolae. Şi iată când au ajuns ei în acest oraş, mergând pe o aleie spre biserica unde se află Moaştele Sfântului, şi tot vorbind între ei, din îndemnul diavolului s-au luat deodată la ceartă şi s-au aşezat pe un scaun să se „lămurească”. Ei având asupra lor mai mulţi bani (vre-o 15 mii de euro) umblau îmbrăcaţi mai simplu, iar femeia lui era tânără, înaltă, bine făcută şi frumoasă. […]