Un pelerinaj binecuvântat de părintele nostru Sofian: Chișinău – Căldărușani – Sf. Munte Athos. De la Bunavestire la Înviere

DSCF2765

Nu înțelege mai nimic cel care vine prima dată la Athos. După cinci, șase drumuri, veți începe să pricepeți ceva… Dar abia de la al zecelea încolo puteți să… – sunt vorbe cu miez duhovnicesc, adresate de părintele Daniil Cotescu de la Mănăstirea Vatopedu lui Dan C. Mihailescu, așa cum le-a notat cunoscutul scriitor și critic literar în volumul apărut dupa un pelerinaj la Sfântul Munte. (Oare chiar m-am întors de la Athos?, 2011)

Înainte de a porni în primul meu pelerinaj athonit, am vizionat pe youtube emisiunea de la TVR Cultural în care Dan C. Mihailescu povestește cum a fost la muntele Athos. O emisiune de parcă adresată celor care încă șovăiesc în ale Credinței.

Am pornit la drum joi seara după săvârșirea Tainei Sf. Maslu la biserica Universității de Stat din Chișinău.

După un drum nocturn pe traseul Chișinău – Leușeni – București, spre dimineață ne apropiam de orașul lui Bucur și cel mai probabil aproape de ora 6. 00 trebuia sa trecem pe centura Bucureștilor spre vama româno-bulgară. Eram obosit după o zi și o noapte istovitoare, ațipisem, când ca prin vis aud discuția dintre Ion și Dumitru:

Ion: Undeva nu departe de București, la mănăstirea Căldărușani este înmormântat părintele nostru Sofian (Boghiu)…

Dumitru: (după ce a verificat la smartphone traseul spre Căldărușani) peste 2 min facem dreapta, ne abatem cu 34 de km de la traseu și în aprox. 40 de min vom fi la destinație…

Popas la mănăstirea Căldărușani

Căile Domnului sunt minunate – în mai puțin de 40 de minute eram deja pe malul lacului din apropierea mănăstirii Căldărușani.

Soarele încă nu răsărise când noi intram pe poarta mănăstirii. Pe partea stângă se întrezerea cimitirul, ne-am îndreptat pașii spre crucile albe…

Timpul parcă se oprise în loc când am intrat în cimitir. Deși nu știam unde se află mormântul, ne-am îndreptat exact către crucea pe care scria cu litere mari:

Aici odihnește robul lui Dumnezeu arhimandritul Sofian, pictor bisericesc.

Părintele Sofian, născut pe malul Prutului în Cuconeștiul nostru drag (baștina strămoșilor mei) și pe care de câțiva ani încercăm să-l readucem acasă prin intermediul scrierilor sale și exemplul vieții vrednice.

Alături de mormântul părintelui Sofian, este înmormântat fratele său ierodiaconul Lucian (Boghiu) trecut la cele veșnice în îndepărtatul an 1989.

Citesc pe piatra funerară a părintelui Lucian, versurile pe care i le adresează fratelui său:

Pe-ntinsul cîmp al vieții orfan am pribegit și eu nădăjduind în Domnul sprijinitorul meu frate,

De ai în inimă îndurare, aprinde un pai de lumânare,

Iar în rugăciunea ta rogu-te, nu mă uita! (Ierod. Lucian)

Nu ne uita în rugăciunile Tale Cuvioase părinte Sofiane!

* * *

Primind binecuvântarea părintelui Sofian, mulțumind Domnului, purcedem la drum. Trecem pe centură Bucureștiul, în mai puțin de două ore ajungem la vamă cu Bulgaria. În 10 min trecem controlul, în zare apare primul oraș bulgăresc Ruse.

Bulgaria am trecut-o după traseul calculat de Dumitru cu ajutorul programului de navigare de pe smartphonul său.

La sfârșitul zilei eram deja în vama elenă situată întro zonă pitorească de munte. După drumurile bulgare asemănătoare cu cele din Moldova, în Grecia am continuat calea pe un drum foarte bun, cu multe tuneluri de la 100 la 500 de metri lungime.

Odată urcați pe autostradă, după aproximativ o oră de mers pe partea stângă am zărit marea Egee, o mare fără de margini, albastră ca și culorile drapelului grecesc.

În apropierea orașului Seres am coborât de pe autostradă și am continuatul calea până la Uranopolis, micul port în care se îmbarcă pelerinii către mănăstirile din Sf. Munte.

Uranopolis, în așteptarea Diamonitirionul-ui

La Uranopolis am închiriat o cameră cu 10 euro de persoană și am așteptat să se liniștească valurile mării.

A doua zi am mers la biroul de pelerinaje să ne ridicăm Diamonitirionul. Este documentul care asigură intrarea pe Athos. Costa 25 de euro și se prezintă la urcarea pe vas, dar și la intrarea în fiecare mănăstire în care se rămâne peste noapte. La fel mai scoatem 8 euro din buzunar pentru a ne plăti biletul de feribot.

Portul Dafni a fost primul nostru popas, acolo unde ajungem după aproximativ 40 de minute. „Oare chiar am ajuns la Athos?” Amestec de bucurie duhovnicească, sentimente care te plasează parcă într-o altă realitate. Oboseala drumului trece pe plan secund, sunt atâtea de văzut, nu ai când să fii obosit.

Pășim în portul Dafni, ne lăsăm rucsacii în pragul unei taverne. Mă uit în jur și îmi vine să îngenunchez: sunt pentru prima oară la Athos o palmă de pământ binecuvântat…

La mănăstirea Sfântul Pavel Xeropotamitul

Din portul Dafni cu o corăbioară mai mică am ținut calea spre mănăstirea Sf. Pavel Xeropotamitul.
Ajunși în apropierea mănăstirii, am descoperit o priveliște extraordinară, o construcție bizantină înălțată între stânci la poalele Athonului.

Mănăstire fortăreață înființată în a doua jumătate a secolului al X-lea

Această mănăstire fortăreață a fost înființată în a doua jumătate a secolului al X-lea de Sfântul Pavel Xeropotamitul, care a trăit o perioadă într-o peșteră puțin mai sus de locul unde se află mănăstirea. Biserica mare este închinată Întâmpinării Domnului. La fel ca și celelalte mănăstiri, și aceasta a trecut prin multe greutăți în decursul timpului, fiind arsă de mai multe ori.

În biserica mănăstirii se află moaște de la 98 de sfinți, dintre care amintim: capul Sfintei Mucenițe Nimfodora și o parte din mâna dreaptă a Sfintei Mucenițe Mitrodora; o parte din capul Sfântului Antim, episcopul Nicomidiei; părticele de la: Sfântul Ioan Cucuzel, Sfântul Lazăr cel a patra zi înviat, Sfântul Luca Evanghelistul, Sfântul Mucenic Artemie, Sfântul Gherasim Kefalonitul, Sfântul Nectarie de Eghina, Sfântul Apostol Filip, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Evanghelist Matei, Sfânta Teofana Împărăteasa, Sfântul Sfințit Mucenic Elefterie, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Grigorie Teologul, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfinții împărați Constantin și Elena, Sfântul Ioan Rusu, Sfântul Ioasaf al Indiei, Sfântul Petru Atonitul, Sfânta Muceniță Fevronia, Sfânta Muceniță Marina, Cuvioasa Macrina.

Se mai află și două bucăți mari din Lemnul Sfintei Cruci, precum și icoana Maicii Domnului numită «Oglinda», pe care împărăteasa Teodora, soția lui Teofil, luptătorul împotriva sfintelor icoane, o păstra în camera ei; pe o parte era icoana Maicii Domnului, iar pe spate era oglindă. Noaptea o întorcea și se ruga la Maica Domnului, iar ziua o folosea ca oglindă, ca să nu fie cunoscută de soțul ei.

Un stareț de o bunătate și de o blândețe rară

În prezent mănăstirea are ca stareț pe părintele Partenie, care este de o bunătate și de o blândețe rară, pe care am simțit-o pe pielea noastră în timpul aflării de două zile la această mănăstire.

Limba română și rusă sunt ‘primele’ vorbite, după greacă

E plin de muncitori români la Sf. Munte, dorm pe la mănăstiri și schituri sau în Karyes, capitala republicii athonite. De altfel, după câteva zile de aflare pe Athos înțelegem că limba română și rusă sunt ‘primele’ vorbite, după greacă.

În măsura în care sunt locuri libere la mănăstiri, pelerinii sunt găzduiți gratis, pe cheltuiala mănăstirii. În schimb, există ‘obligația’ de a participa la toate slujbele, de a respecta programul, regulile fiecărei mănăstiri.

Ca și la alte mănăstiri din pelerinajul nostru, constatăm ca nu suntem singurii pelerini. La Sf. Pavel am întâlnit români, ruși, serbi, bulgari veniți să guste din bucuria aflării în Grădina maicii Domnului, vorba unui frate din mănăstire: Locul unde se întâmplă minuni la tot pasul!’.

Privegerea de nopate

În jur de 3o de pelerini sosiți de la mii de kilometri depărtare: Rusia, România, Ucraina, Rep. Moldova, Serbia, Macedonia, Bulgaria au venit dornici de a participa la privegherea în cinstea Buneivestiri.

O priveghere deosebită, săvârșită într-o liniște profundă… Întreaga obște monahală în biserica mănăstirii cu hramul “Întâmpinării Domnului” a înălțat imne de laudă Dumnezeului celui în Treime Slăvit.

O parte din pelerinii veniți pentru întâia oară, au adormit de câteva ori până în ajunul Polileului, când (aprox. în jurul 23.00) zgomotul mistic de cădelniță și cântarea lină «Lăudați Numele Domnului» îi treziseră pe toți cei nedeprinși cu slujbele bisericești.

La Polileu, clericii slujitori au ieșit în mijlocul bisericii, unde starețul a cădit de trei ori icoana praznicală, după care… a cântat de trei ori troparul praznicului Buneivesitri. Vocea bătrânului stareț Partenie, ajuns la ai săi 89 de ani, parcă atingea cerurile… pentru câteva clipe toți cei prezenți înmărmuiseră în fața veșniciei, în fața rugăciunilor înălțate de către oamenii lui Dumnezeu, viețuitori ai acestei mănăstiri.

Mulți dintre pelerini nu au rezistat până la sfârșitul Privegherii care a durat până aproape de ora 3.30.

Dintre cei care au rămas până la sfârșit, erau și câțiva preoți veniți din Rusia, cărora m-am alăturat pomenind împreună pomelnicele transmise de enoriași.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care ne-au cerut nouă să ne rugăm pentru ei.
Slavă lui Dumnezeu pentru Toate!

Sf. Liturghie de Bunavestire. De la Bunavestire la Înviere

Bunavestire – unul dintre praznicele Împărăteşti, închinate Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei l-am petrecut în deplină bucurie duhovnicească în biserica mănăstirii Sf. Pavel Xeropotamitul.

După trei ore de odihnă exact la 7.30 am auzit cum bate toaca, semn că e vremea să mergem la Liturghie.

Chiar dacă nu cunoști greacă, pentru cei care cunosc rânduiala slujbei, e foarte ușor să înțelegi ce slăviri se cântă.

La Heruvic, am retrăit momente de înaltă bucurie duhovnicească. În biserică se așternuse o stare de liniște și o pace de nedescris. Un călugăr a mișcat candelabrul din mijlocul bisericii, care a început să se rotească lin pe notele intonate de frații psalți.

„Noi, care pe heruvimi cu taină închipuim,
Şi făcătoarei de viaţă Treimi întreit-sfântă cântare aducem,
Toată grija cea lumească să o lepădăm
Ca pe Împăratul tuturor, să primim,
Pe Cel înconjurat în chip nevăzut de cetele îngereşti.

Una din cele mai frumoase cântări ale Liturghiei bizantine, moment de intro în partea tainică rezervată doar credincioşilor, din slujba slujbelor, care este Liturghia.

În timpul Liturghiei de Bunavestire la poalele Athonului, trăiam parcă din bucuria Săptămânii Luminate, din Bucuria Pascală, care ar trebui să o simțim la fiecare Liturghie de Duminică…

Trapeza de după Liturghie – Bucuria pelerinilor

După ultimul otpust, întreaga obște monahală în frunte cu starețul Partenie, intonând troparul Buneivestiri s-au îndreptat spre trapeza mănăstirii. Fără a ne lăsa mult convinși ne-am alăturat și noi.

Masa de sărbătoare oferită de frații bucătari: zeamă de pește, pește copt și fructe de mare, toate servite cu vin din podogriile Sf. Munte au potolit foamea și setea trupească a pelerinilor veniți de la mii de kilometri. Majoritatea serveau cu poftă din masa de sărbătoare.

Totuși am observant că unii dintre frații călugări, dar și dintre pelerini aproape că nici nu s-au atins de mâncare, probabil potolindu-și foamea duhovnicească din timpul Privegherii de noapte și a Liturghiei, nu mai simțeau nevoia de a se înfrupta și trupește…

Pangarul mănăstirii. La plecare… 

Pangarul  situat chiar la intrarea în mănăstire lucrează doar câteva ore în zi, de regulă după Sf. Liturghie. Pelerinii dornici de a procura rucodelia călugărilor athoniți, au ocazia să o facă.

Cruciulițe, iconițe, metanii, sticluțe cu mir, tămâie, cărbuni, miere de albine, vin mănăstiresc  – sunt cele mai întrebate. Fiecare pelerin vrea să cumpere și să ducă acasă la cei dragi o bucată din Athos….

După ce am aranjat lucrurile procurate în rucsac, ne-am închinat înaintea icoanelor la poarta mănăstirii și ne-am îndreptat către debarcader. Aveam aproximativ o oră de așteptat vaporul.

La plecare am simțit încă odată bucuria sărbătorii Buneivestiri a Maicii Domnului, o bucurie imensă pe care am păstrat-o pe tot parcursul pelerinajului.

Ajungând acasă, câteva zile am împărtășit această nespusă bucurie cu cei apropiați. Iar în noaptea Învierii, la VENIȚI DE LUAȚI LUMINĂ! oamenii au primit Lumina Sfântă, iar bucuria Buneivestiri trăită pe Muntele Sfânt s-a contopit în oceanul imens de Bucurie Pascală….

SLAVĂ LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE, HRISTOS A ÎNVIAT!

Preot Mihail Bortă, aprile 2014

Sursa: http://ortodox.md/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *