Panihidă pentru înaintași, la cimitirul din Cuconeștii Vechi, Edineț

În Duminica a II-a dupa Paști, a Sf. Apostol Toma, după Sf. Liturghie creștinii împreună cu preotul din satul Cuconeştii Noi, raionul Edineţ, pentru al doilea an consecutiv au mers pe teritoriul cimitirului din Cuconeștii Vechi, unde s-au rugat împreună pentru odihna sufletelor și iertarea păcatelor părinţilor, buneilor şi străbuneilor, care odihnesc somnul de veci în vechiul cimitir de pe malul Prutului, cimitir care mai bine de 35 de ani a fost dat uitării, ba chiar şi mai rău a fost supus urâciuni pustiirii.

După oficierea Panihidei și stropirea cu apă sfințită a locului, părintele Alexandru (Feodorov), parohul bisericii din s. Cuconeştii Noi, s-a adresat cu un cuvânt de învățătură în fața celor prezenți:

Frați creștini,

În această zi de mare bucurie duhovnicească, ne-am adunat pe teritoriul cimitirului din Cuconeștii Vechi, să ne rugăm Domnului pentru strămoșii noștri care odihnesc în țărâna acestui cimitir. De la frățiile voastre am aflat despre  tragedia prin care au trecut cuconeștenii între anii 1975-1978, când odată cu construcţia hidrocentralei de la Costeşti, o bună parte a satului a fost sortită peirii, iar străvechea vatră a Cuconeştilor datată documentar de la 1428 a fost acoperită de apele lacului de acumulare.

Cu lacrimi în ochi, bătrânii voștri mi-au mărturisit despre fărădelegile comise de autoritățile ateiste în acei ani de grea încercare. Am aflat cu tristețe despre cum a fost distrusă în cel mai barbar mod biserica din sat, despre vandalizarea cimitirului despre distrugerea troițelor și a icoanelor etc.

Tot de la bătrânii satului, am aflat că din Cuconeștii Vechi au pornit pe drumul vieții vrednicii  de pomenire fericitul părinte Sofian (Serghie) Boghiu stareţul şi duhovnicul de la mănăstirea Antim împreună cu fratele său ierodiaconul Lucian (Boghiu), ieromonahul Pantelimon de la Sf. Munte Athos, precum şi unul dintre cei mai distinşi arheologi şi savanţi din România interbelică domnul Nicolae Moroşan.

Din momentul în care am venit preot în Cuconeștii Noi, mi s-a comunicat că pe malul Prutului după sârma ghimpată există rămășițele cimitirului din s. Cuconeștii Vechi. Și chiar dacă la evacuarea forțată a satului au fost deshumate peste 100 de morminte, iar rămășițele au fost mutate în cimitirul din Cuconeștii Noi, totuși vechimea de peste 500 de ani a acestui cimitir ne permite să afirmăm că cea mai mare parte a osemintelor celor răposați a rămas aici.

Până în anul 2011, din motiv că era sârma ghimpată pe Prut, nici măcar nu am avut posibilitatea să ne deplasăm la fața locului. Și abia anul trecut din Mila și cu Ajutorul lui Dumnezeu, după peste 30 de ani de uitare și nepăsare, din inițiativa unor oameni de bună credință, sa reușit curățirea și amenajarea locului prin ridicarea unei sfinte troițe întru veșnică pomenire a răposaților părinți, moși și strămoși care odihnesc aici.

Vorbind despre credința noastră creștină, suntem convinși că ea este credința pe care au avut-o strămoșii noștri, pe care astăzi îi pomenim. Vechimea bisericilor și cimitirelor noastre ne dovedesc că în urmă cu multe sute de ani, vrednicii noștri înaintași au avut aceasta credință.  Credința este un dar al lui Dumnezeu revărsat în sufletul nostru, fără vreun merit din partea noastră. Fără credință nu ne putem mântui, fără credință nu este cu putință să fim plăcuți lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creadă că El este și că se face răsplătitor celor care îl caută.

Fraților, în Duminica Tomei în biserici, se face pomenirea celor adormiți, pentru prima dată după Înviere, arătându-se astfel speranța și credința în învierea morților la sfârșitul veacurilor. Așadar să ne rugăm și noi pentru răposații noștri care zac aici și pretutindenea și să nu uităm măcar odată în an de Duminica Tomii să ne adunăm aici în număr tot mai mare și să ne rugăm pentru odihna sufletelor și iertarea păcatelor a înaintașilor noștri.

Aduc sincere mulțumiri cuconeștenilor Bortă Ion, Dragoste Simeon și Boiciuc Ion, membri ai asociației obștești Noua Galilee, care prin munca lor la amenajarea Troiței și a teritoriului fostului cimitir, au șters praful uitării din memoria consătenilor lor și i-au făcut pe mulți inclusiv și pe mine să fim prezenți astăzi aici și după datina creștină să-i pomenim pe cei răposați. Inchei cu îndemnul: Credeți în Dumnezeu fără să-L vedeți și vă veți bucura cu o bucurie negrăită.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *