Mărturii inedite despre părintele Sofian Boghiu de la mătuşa Anastasia din Cuconeştii Vechi, Basarabia

Mătuşa Anastasia din Cuconeştii Vechi la ai săi 87 de ani, are încă o minte lucidă şi ţine minte foarte bine chinurile şi greutăţile prin care au trecut basarabenii în timpul prigoanei balurului roşu de la răsărit. În anul 1940, mătuşa Anastasia avea doar şaisprezece ani şi a avut fericita ocazia să-l cunoască pe preotul Sârghi Boghiu (părintele Sofian Boghiu, originar din Cuconeştii Vechi), care pe atunci încă se afla în Basarabia.  

Reporter Noua Galilee: Cam pe unde trăia în Cuconeştii Vechi Sârghi Boghiu?

Mătuşa Anastasia: Sârghi Boghiu?

Reporter Noua Galilee: Da

Mătuşa Anastasia: În jos, partea de jos, când mergeam la cireadă, în partea cea aproape de graniţă. Sârghi a avut două surori în România, parcă aşa îmi aduc aminte. Preot era. Ţin minte când a venit şi i-au tuns nebunii iştea, comuniştii iştea barba şi l-au dat la închisoare. Da unde l-au dus nu ţi-o spune. Când s-o refugiat în România se mirau grănicerii români pentru ce l-au tuns. L-au tuns pentru că erau comunişti şi făcea râs din religie şi Biserică.

Reporter Noua Galilee: Dar el (părintele Sofian) în ce an a plecat din sat?

Mătuşa Anastasia: Erau soviecticii, anul 40 (1940)

Reporter Noua Galilee: Dar după ce s-a refugiat în România, părintele (Sofian) mai venea prin sat?

Mătuşa Anastasia: Venea numai pe (vîzov) chemare specială. Şi dacă a venit atunci aici (în Cuconeştii vechi) a stat o noapte şi au venit golanii şi l-au pârît,  l-au arestat şi l-au dus la  Edineţ la raion şi l-au tuns, după care i-au dat drumul şi omul s-a întors înapoi în sat şi l-am văzut cum plângea, de sărea cămeşa de pe el de jale. Trebuiau să nu facă râs dintrânsul, să-i dea pace aşa cum este, cum dă Dumnezeu.

Reporter Noua Galilee: Ştim că Părintele Sofian a revenit de mai multe ori în sat, ce făcea el când venea în satul de baştină?

Mătuşa Anastasia: Se ducea la biserică, vizita oamenii, le citea din sfintele cărţi… împărţea cruciuliţe la copii.

Au venit păgânii de la raion şi au încuiat, au pus lăcăţile la uşa bisericii şi nu dădeau voie oamenilor să meargă la biserică. Atunci tatăl meu care era primar, a pus şi el o lăcată la biserică zicând fie ce-o fi, oi trăi, oi trăi, m-or împuşca m-or împuşca şi aşa a rămas. A dat Dumnezeu şi au plecat comuniştii, s-a dus tata şi a descuiat biserica… ei multe sunt de spus…La Dumnezeue toată nădejdea şi scăparea noastră, în altă parte nu-i nicăieri.

Scurt interviu realizat de inginerul Ion Bortă, membru al

Asociaţiei cultural-istorice „Noua Galilee” din Republica Moldova.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *