Pe teritoriul cimitirului din satul Cuconeştii Vechi, a fost sfinţită o Troiţă în memoria răposaţilor strămoşi

În Duminica a II-a după Paşti, a Sfântului Apostol Toma, creştinii din satul Cuconeştii Noi, raionul Edineţ, au reparat o greşeală istorică demult dată uitării.

Cu ajutorul Preamilostivului Dumnezeu şi prin aportul Asociaţiei cultural istorice şi creştine „Noua Galilee”, pe teritoriul cimitirului din satul Cuconeştii Vechi, a fost sfinţită o Troiţă în memoria răposaţilor strămoşi care odihnesc în acest cimitir.

Dorim să amintim că străvechiul sat Cuconeştii Vechi, a dăruit ţării aşa bravi bărbaţi ca vrednicul de pomenire fericitul părinte Sofian (Serghie) Boghiu stareţul şi duhovnicul de la mănăstirea Antim, precum şi unul dintre cei mai distinşi arheologi şi savanţi din România interbelică domnul Nicolae Moroşan omorât mişeleşte de bolşevici în anul 1944.

Sfinţirea Troiţei în cimitirul din Cuconeştii Vechi, acest eveniment nu a fost posibil multă vreme din simplul dar durerosul motiv, că cimitirul satului Cuconeştii Vechi se afla după sârma ghimpată de pe râul Prut.

Satul Cuconeştii Vechi, a trăit o tragedie adevărată între anii 1975-1978, când odată cu construcţia hidrocentralei de la Costeşti – Stânca, o bună parte a satului a fost sortită peirii, iar străvechea vatră a cuconeştenilor datată documentar de la 1428 a fost acoperită de apele lacului de acumulare.

Fiind puşi în faţa unei astfel de probleme, locuitorii din satul Cuconeştii vechi au fost nevoiţi să-şi caute loc de trai în altă parte. Deşi, iniţial ca şi în alte localităţi inundate de hidrocentrală, s-a preconizat mutarea satului la câteva sute de metri mai în deal de teritoriul sortit inundării (ex: s. Corpaci din apropiere), autorităţile locale comuniste şi ateiste au hotărât în cel mai barbar mod distrugerea unei adevărate perle de vatră moldovenească cu tradiţii vechi de sute de ani.

Câţiva ani la rând satul Cuconeştii Vechi a fost strămutat forţat pe un teritoriu aflat la 5 kilometri depărtare pe teritoriul sătucului Cuconeştii Noi, locuit în mare parte de băştinaşi ruteni. Iar străvechiul sat cu o istorie de peste 500 de ani, după evacuarea selectivă a bunurilor materiale de către localnici, a fost supus câteva luni la rând unui jaf organizat cu aportul conducerii locale de partid.

Din mărturiile localnicilor aflăm următoarele:

1.         A fost distrusă în cel mai barbar mod biserica din sat.

După mai multe încercări nereuşite de distrugere a bisericii,  autorităţile locale au  găsit un bărbat care fără nici un fel de frică de Dumnezeu, a urcat pe un tractor de marca  S 100 şi a lovit cu nemiluita în zidurile bisericii până ce acestea au cedat, iar biserica în câteva ore a fost distrusă până la temelie. Bărbatul a murit în mod tragic la o lună de la distrugerea Sf. Lăcaş.

2.         De către o bandă de foşti puşcăriaşi şi oameni fără de socoteală aflaţi în stare de ebrietate avansată zile la rând, la comanda autorităţilor locale, s-a început deshumarea mormintelor din cimitirul satului. Fiind mai mult de câteva sute de morminte, puşcăriaşii alegeau în mare parte mormintele mai vechi şi mai bogate de unde prădau bunurile materiale: aur, argint, şi alte lucruri de preţ. Rămăşiţele trupeşti din mormintele deshumate au fost îngropate într-o groapă comună în cimitirul din Cuconeştii Noi, iar mai mult de ¾ din morminte au rămas nedeshumate din motiv că rudele răposaţilor nu au permis, sau pur şi simplu acele morminte nu au prezentat un interes de pradă.

Despre alte crime şi atrocităţi comise în Cuconeştii Vechi ne vom stărui mai pe larg să vă relatăm într-un volum aparte despre tragedia prin care au trecut cuconeştenii.

Sfinţirea Troiţei

Prin această sfinţire de Sf. Troiţă localnicii au adus un omagiu şi o plecăciune în faţa părinţilor, buneilor şi străbuneilor, care odihnesc somnul de veci în vechiul cimitir de pe malurile Prutului, care de mai mult de 35 de ani a fost dat uitării, ba chiar şi mai rău a fost supus urâciuni pustiirii. Cu lacrimi în ochi, localnicii mai bătrâni prezenţi la această ceremonie îşi aminteau de fărădelegile comise în acei ani de grea încercare atât pentru locuitorii satului Cuconeştii Vechi cât şi pentru întreaga Basarabie.

După sfinţirea locului de către părintele Alexandru, preotul paroh din s. Cuconeştii Noi, a urmat o Panihidă şi o pomenire de obşte a tuturor răposaţilor din acel cimitir, iar localnicii veniţi din satul nou, au scris la pomenire numele răposaţilor pe care cu o amintire vie i-au păstrat în memorie pe parcursul acelor aproape patru decenii trecute.

Evenimentul s-a încheiat cu o mică şezătoare, în timpul căreia localnicii  în prezenţa preotului au depănat amintirile şi durerile prin care au trecut cu toţii, dând Slavă lui Dumnezeu pentru toate.

Mai jos vă prezentăm imagini de la eveniment:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *