Archive for March, 2011

Părintele Nicolae Steinhardt, Mărturisitorul lui Hristos – 22 de ani de cand s-a mutat la cele vesnice

12 iulie 1912 – † 29 martie 1989

Nicolae Steinhardt, evreu erudit, prieten cu Constantin Noica, refuză să fie martorul acuzării în procesul acestuia din anul 1958. Preţul unei conştiinţe necompromise de păcatul trădării prieteniei îl va plăti cu cinci ani de temniţă, ani în care se va creştina, fiind botezat de ieromonahul Mina Dobzeu în închisoarea Jilava, în 1960. După ieşirea din temniţă, se călugăreşte la mănăstirea maramureşeană Rohia. Înainte de moarte lasă ascuns, în mare taină, un manuscris, Jurnalul fericirii – monument de trăire şi trezvie duhovnicească, un text aghiografic.

„O mulţime de sfinţi în jurul meu!”

„Jilava, 1961.

Perioadă de înăsprire a regimului. Câţi oameni admirabili în jurul meu! Şi sfinţi, o mulţime de sfinţi! Şi parcă aşa s-ar cuveni să fie. Acceptă cu simplicitate. (more…)

Comunicat privind minunea de la Iaşi din 19 martie 2011

Motto:

“ Nimic din ce-a durut nu ne mai doare,

am îmblânzit și lanțul și celula

Și-avem atâția sfinți în închisoare

că ne săltam în fața lor căciula.” (more…)

Avem o Ţară Sfântă – 93 de ani de la Marea Unire

În sprijinirea canonizării Sfinţilor din pământurile Basarabiei

În urmă cu 20 de ani, odată cu încetarea prigoanei ateiste asupra Bisericii, s-au întreprins primele eforturi de cercetare şi de restabilire a Martirologiului sfinţilor pământurilor dintre Prut şi Nistru. În toţi aceşti ani mai mulţi preoţi şi mireni au cercetat cu migală şi au contribuit la restabilirea listelor şi parţial a biografiilor celor mai vrednci dintre basarabeni. (more…)

Fericirile Cuviosului Paisie Aghioritul

1) Fericiţi sunt cei care au iubit pe Hristos mai mult decât toate ale lumii si traiesc departe de lume si aproape de Dumnezeu împartasindu-se de bucurii paradisiace înca de pe pamânt.
2) Fericiţi sunt cei care au izbutit sa traiasca ascunsi si dobândind virtuti mari, n-au dobândit nici macar o faima mica.
3) Fericiţi sunt cei care au izbutit sa faca pe nebunii pentru Hristos pazindu-si în felul acesta bogatia lor duhovniceasca.
4) Fericiţi sunt cei care nu propovaduiesc Evanghelia prin cuvinte, ci o traiesc si o propovaduiesc prin tacerea lor, prin harul lui Dumnezeu, care îi tradeaza.
5) Fericiţi sunt cei care se bucura când sunt clevetiti pe nedrept, iar nu atunci când sunt laudati pe drept pentru viata lor virtuoasa. Acesta este semnul sfinteniei si nu nevointa seaca a faptelor trupesti si numarul mare al nevointelor, care, atunci când nu se fac cu smerenie si cu scopul de a omorî pe omul cel vechi, creeaza numai simtaminte false. (more…)

Părintele Arsenie Papacioc – Suprema catedră de teologie: Suferinţa

“Nimic nu m-a ajutat mai mult in viata ca suferinta. Singura suferinta este suprema catedra de teologie. Sunt sigur ca ingerii erau gelosi pe noi pentru ca ei nu au aceasta suferinta dincolo de firea noastra. Da, pentru ca nu stiai daca traiesti pana maine. Aceasta stare de tensiune extraordinara iti dadea ocazia sa te cunosti cu adevarat pe tine insuti. Nu este vorba de o suferinta. Tendinta lor era exterminarea prin infometare. Zarca e o “inchisoare in inchisoare”, facuta de unguri pentru romani, ca sa-i omoare, unde fara discutie se aplica regimul de exterminare specific fiecarui ins sau fiecarui grup de insi. Ultimii ani-un an, doi- numai in Zarca m-au tinut. I-am infruntat la o intalnire pe care ne-au organizat-o ei acolo cu detinutii vanduti, ceea ce era pedepsit cu moartea. Dar nu a vrut Dumnezeu. M-au bagat la racitor.In trei zile mureai-s-a constatat. La camere frigorifice, unde erau minus cateva grade, stiti. Era beton peste tot, fara pat, fara scaun, dezbracat. Era regim de exterminare. Puteau sa te impuste, dar preferau sa te lase sa mori incet, fara sa lase urme. E groaznic, dar am supravietuit!Nu stiu daca ma intelegeti… (more…)

NOI ȘI BISERICA – De meditat

„Noi nu ne mai închinăm, fiindcă nu mai credem. Sufletele noastre nu mai au nevoie de mîngîiere; inimile noastre nu mai au nevoie de tărie, fiindcă sînt de piatră, şi din piatra aceasta scăpărăm scînteile liberei-cugetări, noi românii foşti ortodocşi, cari sîntem mai deştepţi, mai luminaţi, mai mîndri, mai puternici decît toate neamurile lumii. (…) Închine-se nerozii. Filozofia noastră se pune mai presus de nevoile închinăciunii. Clopotele – zgomot! Icoanele – fleacuri! Credinţa – moft! Închiză-se bisericile, surpă-se zidurile lor! Părinţii noştri cari le-au zidit erau nişte barbari, nişte primitivi, fără nici o cultură serioasă; ei nu aveau spiritual de examen. Noi sîntem oameni moderni. Măture-se dărîmăturile bisericilor, ca să se deschidă locuri largi, pieţe vaste, pe cari, după cerinţele progresului, să se zidească oteluri măreţe şi cluburi politice, teatre de varietăţi şi burse de comerţ! Şi nu care cumva să-ndrăznească a ridica glasul cineva! În cazul cel mai bun pentru dînsul, ar fi un om ridicul. E destul că biserica e tolerată. (more…)