Pe scurt viața Părintelui Inochentie de la Balta – în imagini

Rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să vă vindecaţi

Imediat după ce Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului şi i-a suflat suflare de viaţă, sufletul şi trupul său posedau o sănătate deplină, pentru că erau pătrunse de energiile divine.
“Erau feriţi de boală (…) datorită darurilor primite la creaţie”, remarcă Sf. Vasile.

Sfântul Maxim Mărturisitorul notează la modul general: “O viaţă bine ordonată este cauza sănătăţii”, în schimb dezordinele spirituale se traduc inevitabil, în suflet şi trup, prin tulburări patologice.
Atunci când sufletul participă la pacea divina şi la ordinea harului, el comunică această pace şi ordine funcţiilor trupului, putându-se realiza chiar şi la vârste înaintate o uimitoare vigoare şi o tinereţe surprinzătoare. Citeşte mai departe »

Vladimir Bulat: despre biserica din lemn de la Măcăreuca, anul 1793

Pentru prima dată, în anul 1793, este consemnată documentar existenţa unei biserici de lemn la Măcăreuca.

La 1793 este consemnată existenţa unei biserici de lemn, acoperită cu paie. Nu încape îndoială că e vorba de biserica din lemn care a ajuns până în zilele noastre. În anul 1874, această bisericuţă a fost reparată. Timp de secole ea a fost mama spirituală a creştinilor din Măcăreuca, a familiei boiereşti şi a celor care au trudit pe moşia dinastiei Russo“.

Aceste rînduri sunt spicuite de pe blogul care semnalează re-descoperirea unei superbe bisericuţe din lemn, aflată în satul Măcăreuca, în părţile Sorocii, între satul Cotova şi colonia Zguriţa, după cum ne informează Dicţionarul Geografic al Basarabiei, redactat şi publicat în 1904, de Zamfir Arbore. Citeşte mai departe »

Tudor Gheorghe – Florile Negre (Colinde pe versuri de Grigore Vieru)

O descriere plina de zbucium a efectelor pe care ocuparea Basarabiei de catre rusi le-au avut asupra oamenilor: Navalisera cartuse / Si spuneau ca mi-s matuse / Ne-au pus straja la fereastra / Si spuneau ca-i sora noastra.

Lumânările din ceară – jertfa curată adusă lui Dumnezeu

Lumânările simbolizează jertfa de sine, transfigurarea, transformarea în lumină a omului prin arderea de sine, ceea ce reprezintă calea împlinirii şi a desăvârşirii.

Ca şi semnul Sfintei Cruci, lumânarea este un semn distinctiv al creştinului, ea sintetizând esenţa credinţei creştine, aceea că nu există altă cale de împlinire, de mântuire, decât ceea a jertfei. Jertfa se află la temelia vieţii, nimic nu se poarte realiza decât prin jertfă spre înviere. Lumânarea este un semn al jertfei curate pe care creştinul o aduce în faţa lui Dumnezeu.
Lumina este semn al prezenţei lui Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu este lumină în cel care aprinde o lumânare, iar cel care aprinde o lumânare se arată iubitor de lumină, adică de Dumnezeu. Citeşte mai departe »

Oameni pe străzi (2002)

Lumina Sfinţilor trebuie scoasă de sub obroc!

Personalităţi Basarabene în slujba lui Dumnezeu şi a Neamului, Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia de altă dată, este o lucrare de cercetare iniţiată în vara anului 2007, de către teologul Mihail Bortă, în cadrul seminarelor de Master la disciplina: Biserica Ortodoxă Română în sec. XIX, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Cluj-Napoca, România.

Redescoperirea păstorilor spirituali, a Oamenilor lui Dumnezeu din Basarabia de altă dată, aceasta a fost ideea care a stat de la bun început la bazele acestui proiect.

Astăzi când această nobilă lucrare de cercetare aniversează 4 ani de la înfiinţare, îl avem alături pe autorul şi custodele proiectului, teologul Mihail Bortă, de la care vom afla mai multe amănunte legate de Personalităţi Basarabene în slujba lui Dumnezeu şi a Neamului, Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia de altă dată.

  Citeşte mai departe »